Ma trezesc (da, am dormit ceva in noaptea asta) cu intrebarea daca sa merg astazi sa sa rezolv chestii in oras sau maine.

Evident ca primul lucru pe care il fac de obicei cand ma trezesc este sa check mail, asta inainte sa ma dau jos din pat, uneori chiar si fara ochelari, daca sunt prea departe. Cafeaua si toast cu gem, obligatoriu. Ritualul meu din Viena. Apoi ma hotarasc sa stau totusi acasa sa termin traducerea pentru miercuri si eventual sa mai scriu la lucrare.

Pe la 11.30 verific iarasi mailul. Pavol ma intreaba cum stau cu traducerea. Mai intai zambesc superior. “Acu te trezesti sa intrebi? Dupa 2 saptamani?” Ma pregatesc sa ii dau mail cu v. mailul din data xx.  Si apoi mi se intuneca un pic. Acu 2 saptamani era vorba de alta traducere pe care o livrasem cu o zi inainte de termen si ramasesem cu ideea ca imi facusem treaba superbine. Partea a 2-a din asta a carui deadline era astazi. SHIT. Ma uit. Erau muuuuuulte pagini. Nu zic cate. Ii scriu si ii cer o amanare pana maine la prima ora, desi parca nu imi vine a cred ca o termin pana atunci fara eforturi. Zice, ca nu se poate ca si el are deadline astazi. F39I$Y#Q$!!! De obicei stiu ca au deadline/uri foarte laxe cu clientii finali. Imi vine sa rad de mine! Pai si cum stam cu organizarea mai fata. Ce varza sunt! Zic, hai ca incerc! Desi imi era clar ca nu am cum sa o termin! Zice, poti sa imi trimiti ce ai tradus pana acum? Io, nu. Ce sa ii trimit prima jumate da pagina? Ma apuc asadar vitejeste de treaba. Acum stau sa rumeg si ma intreb cum am reusit sa livrez la 16.56 h. Probabil ca am folosit TM-ul meu si nu al lui, unde au aparaut multe 100% matchuri din alte traduceri, ca am stiut toti termenii si am tastat de mi-am rupt degetele.

Sa imi fie invatatura de minte.

Sleepless in Vienna

Am dormit pe saturate in ultimele luni, as putea spune.. .cu unele mici exceptii.

Cat de bine sau prost asta e alta treaba. Cam prost patul, prost rau.

Partea ciudata e ca azi noapte am tras de mine sa dorm 2 ore, iar acum sunt foarte wach.

Evident ca la 4 au inceput sa ciripeasca. Ce o fi fost in borcanele alea de la Technisches Museum?

[pe arte "Scent of a Woman"]

Cand am vazut prima oara printurile lui Aya Kato in galeria 115, de pe Eminescu,  mi s-a parut ca am un deja vu. Mi-au placut, dar semanau cu ceva foarte cunoscut.  Cu Alfred Mucha, vazut astazi la Belvedere, probabil vazut candva ca stil copiat pe vreo carte din copilarie.

Mi-a placut mult, mult si expozitia temporara The Power of Ornaments, preponderent artisti arabi, desigur.  Ramane sa citesc in directia asta.

sissi, beethoven, schubert & co.

(draft)

Acum vreo 4 ani la Paris, ma pregateam de plecare spre Romania. Pe vremea aia inca nu existau low-cost-uri asa ca am venit cu busul. Tin minte ca eram oarecum dezorientata, dar nu mai stiu de ce, se poate sa fi fost foarte de dimineata, insa am gasit extrem de repede terminalul pentru Romania uitandu-ma dupa fetele oamenilor, aveau ceva specific.

De fiecare data cand ajung in tari straine incerc sa caut o anumita caracteristica fizionomica a locuitorilor. Cat am stat la Budapesta am cautat sa vad daca fizionomia oamenilor de pe strada se potriveste cu portretele din muzeul national de arta. Se potriveste chiar foarte bine. E frapant chiar, sa vezi pe strada fetele celor din tablouri de acum cateva sute de ani.

Acum o saptamana am incercat prin multimea de turisti sa descifrez fetele cehilor. As pune o fotografie, dar nu cred ca imi e permis, cu un baietel cu fata de ceh. Si am mai vazut unii pe care daca le-as fi schimbat hainele ar fi fit in si acum vreo 600 de ani.

Evident ca am cautat si aici cate o marie, sissi, wolfgani, leopolzi. Si cred ca as putea sa deslusesc fatza de austriac.:). Apoi se vede ca Viena a fost capitala imperiului, ca amestecuri avem o gramada. .

Recomandare: Technisches Museum Wien

Acum vreo 2 saptamani cand am incercat sa ajung la acest muzeu am luat-o in directia gresita, asa ca m-am enervat si am ales alte muzee.

Dar, cum sunt o persoana destul de incapatanata de felul meu, am zis sa mai incerc odata. Trebuie spus ca am o inclinatie spre muzee ale tehnicii. La cel din Berlin m-am emotionat incat era cat pe ce sa ma buseasca plansul. Sunt sensibila* pana la penibil, ce mai.

De data asta am verificat din nou harta vienei de pe google, care mi-a dat din nou informatii incomplete. Daca o luam dupa explicatii as fi mers vreo 20 de minute pe jos, e mai rapid cu tram52. Pe drum m-am intalnit cu acest arici simpatic, , cazut de la etaj odata cu scuturatul asternuturilor. L-am asezat langa usa in speranta ca o sa il gaseasca proprietarul la iesire. Am concluzionat ca este o intalnire de bun augur si ca o sa imi mearga bine. Ajunsa la Westbahnhof, la indrumarile a unei politiste, am luat-o iarasi in directia gresita, ca si acum 2 saptamani. Se pare ca nici politistii vienezi nu sunt dusi la muzeu. Pentru ca mi se parea oarecum ciudat am intrebat o batrana, nici ea nu stia, asa ca am intrat in primul magazin. Era sa ies fara sa intreb pentru ca vanzatorul avea fata de Atatürk si cum prejudecatiile inca functioneaza, am zis ca cine stie unde ma trimite si asta. Ei bine, m-a indrumat chiar foarte bine. Era insa asa frumos pe aleea spre Tech.M. incat era sa raman afara, ca prea ma imbia verdeata si prospetimea 

Dar am intrat. Si nu mi-a parut rau. Cred ca daca vrei sa iti faci copilul inginer il aduci la un astfel de muzeu. Eu, care am inclinatii strebend zu Null spre tehnica m-am distrat de minune. Prima intalnire a fost cu Drehbänke si Fräsmaschinen, si m-am amuzat copios. Ca deh, doar stiam cum functioneaza. hihi. Apoi a urmat partea de pompe, unde m-am jucat cu toate alea, iar la sectiunea de electricitate mi-am dat in petec, mai precis pe biciclata sa vad cum se aprinde becul, m-am jucat cu magnetii, electrozii  si cu tot felul de alte” jucarii”.

La un moment dat am auzit un urlet de copil, prelungit, nu parea sa fie un urlet rasfatat. Ma gandeam ca si-a prins vreunul urechile, degetele si picioarele in vreo chestie. Dupa alte minute, alt tipat sfasietor. Aflu in curand ca de fapt era o cabina din sticla in care tipai si iti masuara nivelul decibelilor. Am zambit laaaaaarg, stiindu-ma cu musca de caciula, dar fiind singura mi-a fost rusine sa intru. Data viitoare, sigur.

Apoi am urcat la expozitia temporara despre Gusturi…mi-am bagat nasul in toate borcanele cu vanilie (pentru europa de est si pentru europa de vest) si am degustat cacao prajita, ciocolata proaspata si marzipan.

(“Wir kennen die Temperatur im inneren eines fernen Stern, wir wissen aber nicht, wie es in einem Souffle aussieht” – Nicolas Kurti)

Mi-a placut si la secţiunea de optica unde iarasi m-am jucat cu tot felul. Secţiunea de “Cotidian” mi s-a parut haioasa, si aici se pot reprezenta cu imaginatie si mijloace putine chestii faine.

Sectiunea despre lux nu mi s-a parut cine stie ce, dar am retinut ca in imperiul roman culoarea purpurie era rezervata, sub pedeapsa capitala, doar cezarului si intaltior “bagatori de seama”. Asta nu m-a mirat cine stie ce, pentru ca mi-am adus aminte de la istorie, clasa a 6-a, ca inainte de Rev. Franceza purtarea hainelor colorate era rezervata doar nobilimii.

La sectiunea de media si cea despre trafic si transport, dar nu m-a dat pe spate, ca mai vazusem la Berlin mai multe.

Mi-a placut asta: Teoria probabilitatilor dezvoltata pe baza jocurilor de noroc.

Asadar daca aveti drum prin Viena si ceva timp: Technisches Musem, Mariahilferstr. 212, de la Westbahnhof cu tram 52 sau 58 cateva statii.

Trebuie neaparat sa merg la muzeul tehnicii in Bucuresti, sa vad cum e si la noi. Aici am citit prin brosuri anunturi cum ca Tech.M. primeste de la cetatenii donatii in obiecte. E un mod simplu si ieftin de a-ti imbogatii colectia. Apoi am vazut moduri interesante si necostisitoare de reprezentare.

*sensibilitatea asta vine de cand eram de o schioapa si am vazut la tv reportaje comuniste despre “oameni ai muncii”, iar unii se “jucau” cu niste masinarii. Pentru cateva momente am zis ca ma fac inginerita. Alt  “secret” e ca in clasa a 6-a imi luam carti de la biblioteca despre chimie si eram fascinata de atomi etc.  In lipsa de inclinatii si stralucire m-am facut ….(cred ca de acolo mi se trage si simpatia pentru Einstein).

In prima seara cand am venit aici a fost “Cocosul decapitat”, in seara asta 3Sat da “Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii”.  Cool!!!

later edit: N. (23) zice ca nu a inteles filmu. Ma intreb cum percep nemtii filmele de genul asta?

In seara asta cand am iesit din camera am gasit in fata usii lacramioare.

Lacramioarele si trandafirii albi a caror miros cumva amar nu l-am regasit nicaieri,  imi aduc aminte invariabil de gradina din fata casei copilariei.

Si am mai vazut maci albi intr-o florarie. E prima oara cand vad.

(image from the internet)

de site-ul asta aveam nevoie acum vreo 1 an si jumatate

http://www.wikihow.com/Tame-a-Rat

Prietenii stiu de ce.

radio cirip

daca ma voi trezi din nou pe strada cu pisici negre, unde nu se scandalizeaza pasarelele incepand cu ora 4 a.m. (doar greierii)

o sa ascult radio: birdsong.asp

pe scurt

A revenit oarecum netul asa ca postez doua povestioare scurte, ca sa nu le uit.

1. Vineri in Tram43 am intalnit cel mai cool caine. Purta un ham pe care scria cu nonsalanta “Floh-Taxi”. Mi s-a parut genial din partea companiei de lese si hamuri.

2. Ieri m-am vazut cu R., venit cu treaba prin apropierea Vienei, si care a dat o fuga sa ne vedem. Desi am constatat ieri cand si/a dat jos ochelarii ca seamana cu Hitler, e un om tare bun si inofensiv cum rar vezi la nemti (mda… prejudecatile, bata-le vina). El fiind consultant pe probleme de riscuri, siguranta etc. are un Auftrag de la niste clienti sa fure din Baumärkte  pentru a depista cum se fura..(ca in codru). Adevarul e ca la cat de inofensiv pare, nu ai zice… M-am abtinut sa ii recomand o colaborare cu romanasii nostri. (mda … prejudecatiile, bata-le vina). Mi-a marturisit ca de cand a fost cu proiectul anul trecut in Romania si-a schimbat parerea despre romani la 180 de grade si ca de fapt nici nemtii nu sunt mai buni ca romanii, dar ca nu lasa sa se scurga informatiile negative in afara si cand fac ceva bun stiu sa se laude cu asta (asta apropo ce zicea Takeda cu Tomescu).