ma vad in stare facand asta?
http://www.wikihow.com/Land-an-Airplane-in-an-Emergency
imi place cum incepe.. Take a seat. Seriös?
iar continuarea e pur si simplu delicioasa
take a breath…You’ll probably be overwhelmed with the sensory overload and the gravity of the situation.
mi-am cumparat in weekend din seria “1000 …..to ….before….you die” retete de pe tot globul.
si cu toate acestea nu am gasit nimic mai bun de mancat astazi decat castraveti murati cu nutella. de incercat.
watch?v=MmCMOIr82WE&feature=related
mi-a placut, chiar daca originalul (M & Hetfield) cu SF – Orchestra m-a atins mai mult.
2 ardelence si o sarboaica stateau intr-o cafenea in Viena, savurau o ciocolata calda cu Sachertorte si radeau gandindu-se ca dupa 100 se re-intalneau in capitala imperiului.
Iar eu mi-am adus aminte ca acum 100 de ani absolventii de Bergschule veneau sa studieze aici. Ei bine, vremurile se schimba..obiceiurile revin..:).
cand merg la un muzeu consider vizita un succes, daca reuseste sa ma deconecteze sau sa starneasca o scanteie creatoare cat de mica si firava.
Pluspunkt pentru Hundertwasser.
..este Düsenpilot. Caci laut WHO doar pilotii si controlorii de trafic aerian au nivel de stres mai ridicat decat KD. Se pare a pana si ofiterii din armata israeliana sunt mai putin stresati.
Duminica am avut parte de o experienta interesanta.
Invitatia am primit-o de la un domn cu moaca de austriac, dar care vorbea perfect romaneste. dl. Alexandru din Cluj stabilit de 6 ani la Viena.
Ne aude vorbind romaneste si ne abordeaza amabil. Ce frumos sa aud romaneste, de unde sunteti, ce faceti aici, ce ma bucur sa va vad asa comunicative si zambitoare…etc. etc. Scopul nedeclarat initial al acestei conversatii era de a ne invita la o citire din biblie. Noi mustacim. Ne cere nr. Nu avem. Nico i-l da pe al ei. Nu ne despartim ca si suna sa verifice daca i-am dat numarul corect. Mai rau ca un agent de asigurari. Nico zice ca mergem. Hai sa mergem, de ce nu? Nu am vazut niciodata de aproape aceasta specie si apoi m-a intrigat abordarea aparent amabila, dar cu scopuri bine definite. Sa vedem ce alte metode de marketing mai aplica, cum se manifesta in barlog. Evident o suna pe Nico si sambata ca sa se asigure ca mergem. Ne da intalnire la U-Bahn x. Iulia nu vrea, dar o convingem promitandu/i ca o sa fie distractiv. Vrea nu vrrea, vine cu noi. Ajungem la punctul de intalnire, ne duce pe niste stradute, imi activez radarul interior. Ajungem la “Sala Regatului” cum ii spun ei, oameni imbracati frumos, ingrijit, fete luminoase si zambitoare.
Vin sa dea mana cu noi, mai de voie, mai de protocol. Cateva tinere incearca fara spor sa intre in conversatie cu noi. Se vede ca sunt trimise si ca nu prea stiu ce sa ne spuna, mai ales ca noi avem niste fete destul de sceptice. Ni se spune ca va fi o conferinta apoi se va studia biblia. Tema conferintei Loialitatea.
Dupa prima fraza eram deja socata. Dumnezeu ii iubeste pe cei loiali si ii pedepsete pe cei neloiali. Serioooos? Parca ultima oara era atotiubitor si iertator. Apoi se dau exemple din Biblie cu unii care au facut ce li s-a spus altii care nu au facut exact ce li s-a spus. Bad, bad guys. Nu imi venea sa cred ce ii spalau pe bietii oameni pe creier. Tanara din fata mea isi lua sarguincioasa notite si ingalbenea cu markerul pasaje importante din biblie. Discursul a fost cel mai pur discurs de “juram credinta firmei x” mi s-a parut extrem de nazist. Apoi incepe studierea din biblie, sprich brosurica…. cat de important era pt ei sa racoleze alti oameni… pastorul intreba, iar ei subliniau raspunsul corect a, b, c, d. Ne uitam siderate una la alte nevenindu-ne a crede ca exista asa ceva.
M-a intristat intr-un fel ca exista oameni care au nevoie sa li se spuna cum sa gandeasca si ce sa creada si cum sa simta. Iar dupa aceasta experienta interesanta d-ul alexandru ne-a scos la un ceai sa ne intrebe onest ce parere avem. I-am spus parerea fara ocolisuri. Nu cred ca se astepta. Ce nu i-am spus e ca m-a inspirat foarte tare. Creierul meu neputand suporta platitudinile si-a gasit de lucru intr-un alt fel. Si uite asa am entwerfenit planul de lucrare pe niste confirmari de scrisori gasite prin geanta.
Apropo de clienti lasati la mii de km distanta:
1. Netul sparge orice bariere. Cred ca nici nu simt ca sunt plecata. Sper. E si un test de fapt pentru mine sa vad daca e adevarata teorema cum ca as putea lucra de oriunde.
2. Deja 2 (fosti) clienti din Germania s-au anuntat la iesit in oras la cafea. [Asta am scris-o de reminder in caz ca voi pica vreodata un examen la interpretariat sa ma aufmuntern, ca uite ce interpret bun sunt daca astia vin dupa ani de zile sa ma vada. Si nu sunt cei care m-au poreclit Kournikova]
Prima saptamana.
Mi s-a parut ca ma plecat total nepregatita, la 2 noaptea am terminat traducerea, m-am culcat la 4 la 7 eram in aeroport. Primul si singurul stres relevant a fost faptul ca a intarziat avionul o ora la destinatie. Vestea buna: ne-a asteptat Ada, care ne-a si dus ata la cazare unde austriecii draguti ne-au mai primit desi intarziasem 15 minute. Daca ratam cazarea atunci ar fi inceput stresul cu adevarat. Asa.. ne-am gasit caminul, decent, curat, cald si primitor. Vecina de “apartament” e Sana, finlandeza care studiaza traffic, face judo si sarituri in apa, vorbeste bine germana si in rest sta la ea in camera. Vecina nr.2 si prima persoana cu care am facut cunostiinta in camin… Nico, studenta la stiinte politice, venita cu Erasmus de la Dijon, ea de loc fiind din Cluj: vorbareata si vivace ne-am potrivit din prima.
Urmatoarele zile poarta marca: Schlange stehen, dar intr-un mod civilizat fara stres, pentru ca stii ca in final ai in buzunar un Matrikelnummer. Desigur si aici zeita Fortuna ne-a tras cu amandoi ochii, pt. ca la coada am intalnit o alta romanca binevoitoare, care a platit pt noi inscrierea cu cardul ei austriac, al nostru nu era ok… altfel am fi “ratat” inscrierea pe platforma care oricum nu functiona. Au si ei un sistem nou, care e implementat de anul asta si desigur au uitat sa introduca din prima anumite aplicatii, dar in final a mers. Sa mai spuna careva ca romanii nu se ajuta intre ei.
La biblioteca: daca as stii ca le-ar folosi cu ceva as dona bursa mea unei secretare din Pitar Mos sa fie adusa si pusa sa lucreze 2 luni aici la biblioteca… zambet, amabilitate, respect. Momentan nu am fost data pe spate de oferta de carti, dar pentru 1 zi jumatate ma declar multumita, avand in vedere ca am reusit sa scriu deja 6 pagini din lucrare. Mie mi-au sclipit ochii dupa the economist si times, pe care in mod obisnuit le cumpar sau le citesc pe net. Acum stau in pat si abia astept sa ma afund.
Mi-am cumparat carti si am inceput sa citesc, cred ca cea mai mare bucurie e ca am reusit (deja) sa ma relaxez, nu stiu daca faptul ca am lasat clientii la asa multi km distanta, ca am timp sa ma plimb… ca reusesc sa loslassen, ca nu ma mai goneste timpul din urma, poate si pentru ca arhitectura imi aduce aminte de acasa – sighi. Mi se pare un lux.
Si cum am venit am si dat o fuga afara din tara. Despre Bratislava nu pot sa povestesc prea multe, decat ca as fi vrut sa fie soare si cald….asa o sa retin doar frigul si vantul ingrozitor si ploaia si cele cateva stradute superbe.
Was sagt uns dieses Bild?