kulturbedingt

http://kumu.brocku.ca/webct/Emoticons#East_Asian_style

cifrele

saptamana trecuta pentru prima data [sper ca nu si pentru ultima] m-am uitat la un ecran plin de cifre si am vazut lucruri. Ok, nu e ca si cum m-as uita la “Starry night”, dar e fascinant prin prisma faptului ca nu am avut o relatie prea apropiata cu cifrele de cand am intrat in era Theil, Kehrwărt si Baier.

[vorba lu Mada "Ich war immer per Sie mit Zahlen"].

PS: nu, nu “sub influenta”, eram pur si simplu la un trainig pe IT.

18.10_prima “cea mai frumoasa zi”

sa le spuneti celor care va sperie ca o sa implaniti varsta de “20 de ani plus 10 of wild experience” ca e o varsta in care poti sa te simti foarte zen, ca poate sa rasara soarele doar sa te bucure, chiar daca a plouat in noaptea dinainte, ca prietenii o sa fie in jur si o sa horeasca indiferent de ritmul muzicii, ca inca mai puteti uimi si sa fiti uimiti, ca ordinea lumii se poate inca intoarce pe dos doar sa va fie pe plac.

“Daca nu ar exista ultimul minut, nu s-ar intampla nimic”

[pentru Mada, pentru ca ea stie intotdeauna cand e ultimul minut.]

Mada stie cel mai bine cum sa aseze lucrurile sa se potriveasca inainte de acel ultim minut.

Eu ma tot gandesc de ceva vreme cum sa mut “ultimul minut” asa incat sa inghesui cat mai multe inaintea lui. Sau dupa el. Exista “ultimul minut” impus de altii, clienti de exemplu. Acolo e ceva mai complicat de lungiiiiit minuuuuuuuutele. Uneori insa nu ne ramane decat sa schimbam regulile jocului. (citat aprox. din P.)  Si atunci ne raportam la alte sisteme.

La cel japonez de exemplu.  Cel in care ei calculeaza “ziua de nastere” ca noi+9 luni. Asa ca toata lista de alaltaieri nu mai conteaza. “18.10″ a fost deja acum 7 luni pentru mine. Stiind asta, ma simt mult mai relaxata.

42

… de lucruri pe care nu o sa le fac pana pe 18.

1. Nu o sa vorbesc japoneza.

2. Nici franceza.

3. Nici olandeza.

4. Nu ma pot face balerina (my childhood dream).

5. Nu o sa desenez ce mi-am propus deja de 2 ani (toate temele sunt in caietul de notite, materialele sunt oarecum adunate).

6. Nu o sa imi termin masterul. (abia l-am inceput)

7. Nu o sa slabesc cele 7 kg de anul asta.

8. Nu o sa termin portretul Maurei.

9. Nu o sa ajung la Amsterdam.

10. Nu o sa sarbatorim cu Mada impreunau, prima data dupa 12 ani.

11. Nu o sa mi se vindece copita de drac.

12. Nici vederea-scurta.

13. …..

reminder.2.

sa nu uit sa spun la revedere cand plec. Asa cum am facut azi, pentru ca era lumea cu fundu in sus, pentru ca cica “intarziasem”, adica nu am fost cu zece minute inainte de ora stabilita jos…nu am mai apucat sa zic tschüss unor oameni cu care m-am inteles fain in ultimele cateva zile. Nu e ca si cum nu aveam timp, ca am stat oricum dupa avion o ora jumate.  Si acum nu stiu pentru ce sa ma simt mai rau ca nu am zis tschüss (asta depindea de mine) sau pentru ca eu am avut sansa sa vin cu avionul si ei au trebuit sa conduca pe Soseaua Mortii (asta nu a depins de mine). Sper sa apuc sa ii mai vad, chiar daca proiectul se termina inainte sa iasa ei din toata uratenia asta.

rache ist süß

…und wie! Asta a fost pentru toti anii aia din Gymansium pana la facultate cat am fost uncool, pentru toate glumele la care nu se radea, pentru toata “tocilareala”.

V-am zis “glumita” data exemplu la seminarul de acum o luna, aia cu “culoarea cizmelor” si “ce puii mei..” Am fost eroina zilei atunci. Ei bine, es konnte einfach nur besser werden. Azi la seminar s-a citat din clasici, acest Beispiel a fost inclus im Vortrag als “Lernmaterial” . Ich hab´ mich krumm gelacht.

the waltz

pana luni* am de terminat un LV de 100 de pagini.. record personal, plus de coordonat alti 6 “soldatei” care se ocupa de alte 70 de pagini. Aceste fiind zise m-am dus si io ca tot omu’ la film.

http://www.imdb.com/title/tt1185616/_ ca era deschiderea la animest si nu se facea sa nu ma duc.

A meritat. Applaus. Applaus.

*azi e vineri.

lecturi suplimentare: http://en.wikipedia.org/wiki/Sabra_and_Shatila_massacre

15 min.

“15 minute”_ timpul de care am nevoie sa fac lucrurile marunte, care, nefacute, imi incurca viata rau de tot.

Mi-am dat seama intr-o zi cand trebuia sa fug la un client, da urgent, si pentru prima data aveam camasa calcata in dulap. Sau intr-o zi cand mi-as fi dorit sa fi “pierdut”15 minute cu sters praful si spalatul vaselor (vizita inopinata shark).

Tin minte ca eram Daydreamer cu acte in clasa a VI-a. Ma rog, un fel de eufemism pentru leneveala.

Acum ma simt vinovata daca imi iau 5 minute pauza. Nici asa nu e bine. Camasa aia pregatita pt vizita la client am calcat-o la 1 noaptea, mai am altele calcate la 4 dimineata. Pentru ca mi-am propus ca 15 minute inainte de culcare sa fac lucruri de genul asta. Aici sunt incluse spalat de vase, spalat pe jos, facut ordine in dulap, frecat baia. Datu cu aspiratoru, spalat geamuri, facut cumparaturi intra la sectiunea “dimineata prea_devreme” cand inca nu sunt suficient de treaza sa ma apuc de treaba si nu e trecut de 9.30. Atunci suficient de obosita sa nu pot sa mai lucrez chestii serioase si e un fel de “deconectare”. De ce nu ma pun sa citesc seara? Ca sa si dorm ca de m-a apuc mai stau 2 ore treaza…Cititul intra la sectiunea “transport in comun, deplasari, asteptat persoane care intarzie, mancat prin oras, in baie (e locul ideal_foarte relaxant sa citesti in spuma)” [nu mai citesc mergand pe strada de cand am cazut in canal, plus ca ametesc]

Inca nu am gasit modalitatea de a inghesui scrierea si platitul facturilor in toata geometria asta.